Felictări DNA, Felicitări Doamnă Kovesi ! L-aţi speriat pe “piticul dement şi violent” Alex Iacobescu. A dat bir cu fugiţii şi nu mai este de găsit. Ăsta da curaj !

ghita_iacobescu_tariceanu_vladescu_nastase_nica_ballmer_gates_bulgaru_pop_paun_tulusEste momentul sa felicitam sincer DNA pentru curajul exemplar pe care il are in ultimul timp, pentru a ancheta grupul de crima organizata constituit si condus de Sebastian Ghita in asociere cu Sebastian Vladescu, Calin Popescu Tariceanu, Microsoft si multi altii.

Va vom explica care este locul lui Alex Iacobescu “piticul violent” in aceasta schema criminala bazata pe amenintari si violenta deosebit de credibile, dat fiind sumele imense de bani fraudati, interesele politico-economice si determinarea infractionala a celor mentionati, precum si protectia de care acestia s-au bucurat pina de curind.

Procurorii au fost terorizati, si poate unii dintre ei inca mai sunt, de criminali profesionisti deosebit de violenti si periculosi cum este si Alex Iacobescu.

Suntem convinsi ca Doamna Kovesi cunoaste caracterul si comportamentul acestui pitic atomic, mare conducator de basketboolisti de peste doi metri si softisti de peste 200 milioane de EUR fraudati in asociere cu RSC, cind vine vorba de amenintari si actiuni violente in beneficiul creditorului sau de peste 100 de milioane de EUR Sebi (Ghita + Vladescu), dupa modelul Steve Ballmer un fel de Alex Iacobescu al lui Bill Gates.

Ion Cristoiu EVZ 3 Iulie 2015 Nici după aceea, pînă duminică, 28 iunie 2015, Victor Ponta n-a dezgropat securea războiului cu Klaus Iohannis. Ce s-a întîmplat între timp? Între timp s-a întîmplat Afacerea Sebastian Ghiţă. Pentru Victor Ponta, tot ce i s-a întîmplat lui Sebastian Ghiţă din partea Binomului SRI-DNA- de la acuzaţia de cumpărare a voturilor pentru Victor Ponta în campania prezidenţială pînă la interdicţia pusă lui Sebastian Ghiţă de a vorbi cu premierul, au fost pentru Victor Ponta semnalul că Sistemul din slujba lui Klaus Iohannis e dispus de orice abuz pentru a-l forţa să demisioneze. Sebastian Ghiţă a fost semnalul că nu mai e cale de împăcare cu Preşedintele, care a pus preţ pe capul politic al premierului, nu atît de la înhăţarea unuia dintre apropiaţii lui Victor Ponta, cît mai ales din sacrificarea lui Sebastian Ghiţă, om al SRI, implicat, cum sesiza Elena Udrea în Jurnal, pe vremea lui Traian Băsescu, în numeroase Operaţiuni ale SRI în plan intern. Dacă SRI a ajuns să-şi sacrifice, în chip riscant, un om precum Sebastian Ghiţă – şi-a zis Victor Ponta- înseamnă că nu mai e de joacă. Nu se mai trage cu gloanţe oarbe dinspre Cotroceni. Se trage cu muniţie de război. Şi atunci trebuie să se tragă şi dinspre Victoria cu muniţie de război!

Comentariile Redacţiei Corupţia.ro

Important este cum va trage DNA, acum ca incepe sa se elibereze de teroarea pe care unii cum sunt Ghita si Iacobescu, Tariceanu si Vladescu, Vintu si Timofte si multi altii o exercita de cind exista PNA, si democratie originala in Romania si la tot cartierul. Alex vezi ca mai multi Sebi te asteapta la Portita Alba.

Oana Stancu Jurnalul 30 Iunie 2015 : “Surse bine avizate din zona judiciară mă “avertizau” zilele trecute că scena politică va fi zduguită din nou în perioada următoare printr-un nou caz răsunător: Călin Popescu Tăriceanu. Acesta ar fi cercetat în prezent în patru dosare penale. Ba că în dosarul gazelor pentru Nicolae, ba că în Microsoft, ba că tot în Sterling, ba că mai e şi plângerea depusă pentru cazul Şova. Gaşca băsistă i-a spus ani de zile Moliceanu, apoi Răzgândeanu, apoi “Inimă zburdalnică” şi i-au fost numărate nevestele. Vizbil, însă, Tăriceanu nu a fost nicicând mai mult decât în această perioadă un lider autentic. Este singurul care a luat atitudinea corectă în cazul Rarinca. Este singurul care pare să stea drept şi în raport cu Comisia Europeană sau cu FMI sau cu ambasadorii care ne dau sfaturi. Este singurul care – paradoxal în raport cu zvonurile despre dosarele sale – pare să nu se teamă nici de DNA, nici de Binom, nici de preşedintele Iohannis”

Comentariile Redacţiei Corupţia.ro

Stimata Doamna, de Ciorapeanu ati auzit ? Tariceanu este un lider autentic la fel cum sunt Ponta si Vintu.

Tariceanu fara Vladescu e cum e Vintu fara Nelu Legiune si Catalin Chelu, Nastase fara Oua si Nica, Ghita fara Alex, Bill Gates fara Steve Ballmer si Calaretul fara Cap daca ar avea Cap.

Toti au mizat incepind din anul 2000 pe faptul ca mita data cu generozitate de Microsoft, si altii, atit lor cit si unor inalti demnitari UE, definesc o lume perena, care incepind din 10 August 2014 (discursul Barack Obama – Trotura), nu mai exista nici “oficial” nici subversiv nici “public”.

Se pare ca este foarte dificil sa se adapteze la o lume mai normala unde criminalii stau la beci nu la Monaco si Dubai si unde procurorii nu pot fi amenintati si terorizati.

Felicitari DNA – SRI !

Cine este Alex Iacobescu (Realitatea.net)

Descris drept mâna dreaptă a lui Sebastian Ghiţă, Alex Iacobescu este directorul postului România TV, dar în acelaşi timp unul dintre cei care manageriază echipa de baschet a lui Ghiţă, Asesoft. Iacobescu este nelipsit de la meciurile lui Asesoft, fiind văzut în timp ce făcea tactica echipei.

Din declaraţia de avere depusă de deputatul PSD reiese că Sebastian Ghiţă i-a împrumutat directorului general al România TV, peste 90 de mii de euro. Potrivit gândul.info aceasta nu este singura sumă venită din partea parlamentarului. Sebastian Ghiţă i-a mai împrumutat lui Alexandru Iacobescu alte patru milioane de dolari.


ROMANIA LUI CRISTOIU. Cine a declanşat Războiul dintre Premier şi Preşedinte? Sebastian Ghiţă!

Ion Cristoiu, Evenimentul Zilei

A trecut aproape neobservată emisiunea Ultimul cuvînt de duminică, 28 iunie 2015, de pe B1tv, în care, în premieră, Victor Ponta s-a întîlnit cu Gabriel Oprea în direct şi la oră de vîrf. Nici măcar postul care a găzduit dialogul nu s-a omorît să dezbată, în ştiri şi talkshow-uri ulterioare, semnificaţiile declaraţiilor făcute de Victor Ponta, dar şi ale celor făcute, după întîlnire, de Gabriel Oprea. Păcat! Nu atît de strădania noastră, a celor care au realizat emisiunea, cît mai ales de pierderea unui moment politic deosebit, care va explica, sînt sigur, multe dintre întîmplările de pe scena noastra politica.

Dacă ar fi să întocmesc o ierarhizare a declaraţiilor din emisiune după importanţa lor pentru viaţa politică, alături de cea a lui Gabriel Oprea, că nu vrea să fie premier în nici o condiţie – semnal dat fomiştilor din PNL, gata să se concubineze cu oricine şi gata să accepte orice numai să poată reveni la hîrdăul cu miere al Puterii, pe primul loc aş pune atacul spectaculos al lui Victor Ponta împotriva lui Klaus Iohannis:

„Eu am spus anul trecut, şi-mi pare rău că am dreptate, domnul Iohannis ne consideră pe toţi nişte iobagi, aşa, pe moşia domniei sale, care trebuie să îndeplinim nişte ordine. Ori PSD nu îndeplineşte ordinele domnului Iohannis, mai ales cînd sînt greşite.”

Ştiind foarte bine prudenţa lui Victor Ponta faţă de un atac la Klaus Iohannis, urmînd unui timp de pisiceală, am tresărit.

Vehemenţa şi directeţea atacului marcau mai mult decît o controversă.

Marcau un război între premier şi preşedinte!

Potrivit năravului meu de a marca în direct ştirea de senzaţie, am simţit nevoia să insist pe această declaraţie a lui Victor Ponta, în premieră după scrutin. A avut loc următorul dialog:

Ion Cristoiu: Am o rugăminte, dacă mai vreţi să repetaţi acest… E o premieră în atitudinea dumneavoastră faţă de preşedinte. Şi spuneaţi că dînsul vă consideră – uite că vreau să reţin ca ştire – iobagi…

Victor Ponta: Pe toţi românii. Am spus în campanie acest lucru şi…

Ion Cristoiu: Păi nu e nimic, şi o repetaţi acum? E foarte important.

Victor Ponta: Da, am spus în campanie. În primele luni am avut altă impresie, dar după aceea mi se verifică. Domnul Iohannis are o mentalitate de stăpîn de iobagi, aşa, cu românii în general şi noi trebuie să îndeplinim dorinţele sale. Or, noi nu le îndeplinim. Asta e. Se supără, ne mai face un dosar, ne mai face ceva, nu ştiu, dar nu le îndeplinim.”

Presa noastră, transformată pe zi ce trece într-o Galerie de chibiţi de bodegă gen Jos Ponta! Sus Klaus Iohannis! a sărit peste această declaraţie.

Presa străină a sesizat imediat nu numai importanţa atacului, dar şi conţinutul mai aparte al acestuia.

Într-o corespondenţă de la Bucureşti, agenţia maghiară de ştiri MTI, beneficiind de luciditatea jurnalismului străin, lămurea astfel declaraţia lui Victor Ponta:

„Politicianul social-democrat, însă, l-a atacat din nou vehement pe Klaus Iohannis, la fel ca în campania electorală de anul trecut, atunci cînd au fost contracandidaţi la alegerile prezidenţiale. În timpul campaniei, Ponta a încercat să-l discrediteze pe Iohannis în faţa românilor, făcînd referiri la religia evanghelică şi apartenenţa sa la minoritatea germană, iar acum, cu folosirea termenului de iobagi, Ponta s-a referit la nedreptăţile istorice – care figurează în manualele de istorie – în urma cărora românii au avut de suferit timp de secole pe perioada asupririi lor de către domnitorii străini.”

Agenţia maghiară MTI, sensibilă la tema Grofi unguri – iobagi români, a luminat una dintre direcţiile de campanie pe care Victor Ponta şi PSD le-ar putea duce împotriva lui Klaus Iohannis.

Cu aceeaşi competenţă profesională, pe care mulţi jurnalişti români de azi ar trebui s-o aibă, pentru a nu reduce presa la gazetăria de perete a partidelor, corespondentul MTI plasează declaraţia de duminică seara în contextul relaţiei dintre Preşedinte şi premier:

„În primele şase luni de coabitare politică, premierul român a vorbit despre Iohannis pe un ton politicos şi vehicula ideea de disponibilitate pentru cooperare cu şeful statului.”

Într-adevăr, o simplă retrospectivă a realităţillor de după instalarea lui Klaus Iohannis la Cotroceni dezvăluie o lungă perioadă de relaţie neobişnuit de caldă între Klaus Iohannis şi Victor Ponta.

După instalarea ca preşedinte, nişte vorbe aruncate de Klaus Iohannis pe facebook ne anunţau o întîlnire între premier şi preşedinte. Pentru că întîlnirii îi lipseau notele de moment oficial, în prefaţa ei, am scris pe cristoiublog.ro luni, 22 decembrie 2014:

„Un Comunicat trimis ţării de Klaus Iohannis pe Facebook, sub semnul preferinţei puerile pentru un mijloc propice comunicării personale şi nu comunicării oficiale, ne vesteşte că preşedintele l-a invitat luni, 22 decembrie 2014, la Cotroceni pe Victor Ponta pentru a discuta, citez: «actualitatea politico-economică si perspectivele colaborării instituţionale între preşedinţie şi guvern».

Din scrierile lui Victor Ponta n-am aflat dacă în prealabil a avut loc o discuţie între cei doi menită a conveni întîlnirea. Nu de alta, dar din punct de vedere constituţional, Victor Ponta nu-i obligat să răspundă invitaţiei. Klaus Iohannis nu e Carol I, nu e nici Carol al II-lea, dat fiind că pe Elena Lupescu n-o poate egala nimeni nici la pat, nici la cap, pentru ca premierul să dea fuga-fuguţa la Cotroceni cînd i se trezeşte preşedintelui. Ar fi fost normal ca preşedintele Klaus Iohannis să anunţe c-a convenit cu Victor Ponta o întîlnire la Cotroceni.

Victor Ponta n-are însă nici un interes să-l contrazică pe Klaus Iohannis.

Mai întîi, pentru că el, aşa cum s-a văzut din filmuleţele de la Cotroceni, e un căcăcios cînd vine vorba de preşedinţi şi, în general, de toţi cei care i-ar putea da bătăi de cap.

Apoi, dacă urmăreşti slugărnicia celor două posturi de propagandă ale lui Victor Ponta – România Tv şi Antena 3 – faţă de Klaus Iohannis, vei pricepe că premierul se dă de ceasul morţii să-l prezinte pe noul preşedinte ca infinit mai bun în relaţia cu Guvernul decît fostul preşedinte, Traian Băsescu.”

Am reamintit aceste rînduri nu pentru un exerciţiu de fudulire, ci pentru a sublinia că, la început, relaţia dintre Klaus Iohannis şi premier îmbrăca notele unei relaţii între persoane şi nu între instituţii. Subliniam, de asemenea, că Victor Ponta era cel interesat de a-l prezenta pe Klaus Iohannis ca fiind altfel decît Traian Băsescu.

Nu e de mirare că, după întîlnire, păstrată într-un regim de secretoşenie sancţionat de mine imediat, Victor Ponta scria pe Twitter:

Prima consultare instituţională cu Preşedintele Iohannis – extrem de utilă, serioasă şi eficientă. Lucrurile intră pe făgaşul normal”.

Nu atît Victor Ponta, cît mai ales Klaus Iohannis avea interesul de a cultiva o relaţie instituţională armonioasă între preşedinte şi premier.

Toată campania electorală a lui Klaus Iohannis a fost marcată de angajamentul că el va fi un altfel de preşedinte. Nu numai prin raportare la Traian Băsescu, dar şi la toţi preşedinţii postdecembrişti. Un altfel de preşedinte, adică unul care nu va face din postul de la Cotroceni o baricadă în bătălia politică internă, ci un fotoliu de Arbitru, de Moderator, de Înţelept al naţiunii.

După 22 decembrie 2014 au urmat alte şi alte declaraţii entuziaste ale lui Victor Ponta despre cît de diferit e Klaus Iohannis de Traian Băsescu. La rîndu-i, Klaus Iohannis lăsa impresia unei voinţe ieşite din comun de a oferi românilor, întîia oară în postdecembrism, imaginea unui Preşedinte arbitru, situat deasupra chelfănelilor de pe maidanul politic intern, un preşedinte care poate coabita instituţional cu premierul de altă culoare politică.

Suntem, iată, în plin război între premier şi preşedinte!

Preşedintele i-a cerut demisia lui Victor Ponta.

Gest nu numai de rupere a unui pact de coabitare de la sine înţeles, dar şi anticonstituţional, deoarece preşedintele nu-i poate cere oficial premierului demisia.

Au urmat alte gesturi menite a semnala declanşarea oficială a războiului de către Klaus Iohannis. Adoptarea şi impunerea unei Strategii de apărare dubioase, menite a da preşedintelui prerogative şi de premier, dictarea desemnatului la şefia SIE.

Toate aceste gesturi au avut loc, mult mai grav, fără o minimă explicare în faţa opinei publice.

Convins că Sistemul de forţă făurit în cei 10 ani de mandat ai lui Traian Băsescu poate ţine locul prestaţiei democratice, Klaus Iohannis nici nu se gîndeşte la respectarea minimelor aparenţe. Sistemul instituţiilor de forţă, între care se numără Binomul SRI-DNA – Poliţia politică secretă a României din 2015, instituţii conduse de ştabi care vor să supravieţuiască schimbării de Preşedinţie, îl încredinţează că nu mai e nevoie să se ostenească. Ceea ce alţi preşedinţi au rezolvat prin instrumentele complicate ale democraţiei, Klaus Iohannis e îndemnat să creadă că poate rezolva prin instrumentele Statului de Drepţi.

Agenţia MTI punea schimbarea lui Victor Ponta pe seama momentului întruchipat de întîmplările zilei de vineri, 5 iunie 2015:

„Poziţia lui Ponta s-a schimbat după ce DNA a declanşat urmărirea penală la adresa sa, iar Iohannis a cerut demisia premierului social-democrat.

Eu nu cred că poziţia lui Victor Ponta s-a schimbat radical vineri, 5 iunie 2015. Un interviu acordat ulterior, marţi, 9 iunie 2015, Antenei 3 îl arăta pe premier, aşa cum am remarcat vineri, 12 iunie 2015, pe Evz.ro, ca ” un pisicuţ care nu mai ştia cum să intre în graţiile Stăpînului care-l apucase de coadă ca să-l azvîrle afară de la Palatul Victoria”.

Nici după aceea, pînă duminică, 28 iunie 2015, Victor Ponta n-a dezgropat securea războiului cu Klaus Iohannis.

Ce s-a întîmplat între timp?

Între timp s-a întîmplat Afacerea Sebastian Ghiţă.

Pentru Victor Ponta, tot ce i s-a întîmplat lui Sebastian Ghiţă din partea Binomului SRI-DNA- de la acuzaţia de cumpărare a voturilor pentru Victor Ponta în campania prezidenţială pînă la interdicţia pusă lui Sebastian Ghiţă de a vorbi cu premierul, au fost pentru Victor Ponta semnalul că Sistemul din slujba lui Klaus Iohannis e dispus de orice abuz pentru a-l forţa să demisioneze.

Sebastian Ghiţă a fost semnalul că nu mai e cale de împăcare cu Preşedintele, care a pus preţ pe capul politic al premierului, nu atît de la înhăţarea unuia dintre apropiaţii lui Victor Ponta, cît mai ales din sacrificarea lui Sebastian Ghiţă, om al SRI, implicat, cum sesiza Elena Udrea în Jurnal, pe vremea lui Traian Băsescu, în numeroase Operaţiuni ale SRI în plan intern.

Dacă SRI a ajuns să-şi sacrifice, în chip riscant, un om precum Sebastian Ghiţă – şi-a zis Victor Ponta- înseamnă că nu mai e de joacă.

Nu se mai trage cu gloanţe oarbe dinspre Cotroceni.

Se trage cu muniţie de război.

Şi atunci trebuie să se tragă şi dinspre Victoria cu muniţie de război!


Tăriceanu, viitoarea ţintă

Oana Stancu, Jurnalul

Surse bine avizate din zona judiciară mă “avertizau” zilele trecute că scena politică va fi zduguită din nou în perioada următoare printr-un nou caz răsunător: Călin Popescu Tăriceanu.

Acesta ar fi cercetat în prezent în patru dosare penale. Ba că în dosarul gazelor pentru Nicolae, ba că în Microsoft, ba că tot în Sterling, ba că mai e şi plângerea depusă pentru cazul Şova.

Ca într-o “coincidenţă” dintre acelea care au devenit la fel de dese precum suspiciunile rezonabile, zvonurile despre interesul procurorilor pentru Tăriceanu cresc pe măsură ce luările sale de poziţie în plan politic sunt tot mai suprinzătoare prin corectitudine.

Spun surprinzătoare pentru că scena politică ne-a oferit mai degrabă exemple de suciri fie de un vizibil ridicol, fie spectaculoase, de prăbuşiri de imagine, de predat armele sau de dispariţii de neînţeles (a se vedea cazul Crin Antonescu). Or, Tăriceanu pare să fi făcut – în mod ciudat – saltul invers.

Gaşca băsistă i-a spus ani de zile Moliceanu, apoi Răzgândeanu, apoi “Inimă zburdalnică” şi i-au fost numărate nevestele.

Din cei zece ani răi, cum le spune Mugur Ciuvică, în patru i-a rezistat lui Băsescu Traian ca prim-ministru , refuzând după primele şase luni să-i facă jocurile cu anticipatele, în restul l-a punctat corect ca pe un dictator şi i-a fost adversar politic.

Vizbil, însă, Tăriceanu nu a fost nicicând mai mult decât în această perioadă un lider autentic. Este singurul care a luat atitudinea corectă în cazul Rarinca.

Este singurul care pare să stea drept şi în raport cu Comisia Europeană sau cu FMI sau cu ambasadorii care ne dau sfaturi.

Este singurul care – paradoxal în raport cu zvonurile despre dosarele sale – pare să nu se teamă nici de DNA, nici de Binom, nici de preşedintele Iohannis, aşa cum am ajuns să aud oameni din vechiul PNL că se tem de noul preşedinte (nu mi-e clar încă dacă au motive sau dacă regimul Băsescu a modificat ADN-ul unor politicieni introducând iremediabil genele fricii, laşităţii şi slugărniciei).

Scena politică se va mişca şi se va reaşeza în următoarele luni (nu mai mult de trei-patru ) în vederea alegerilor de anul viitor sau în vederea anticipatelor despre care vorbeşte doamna Gorghiu. Soarta lui Tăriceanu va fi un element definitoriu pentru acest proces.